Jocul e destul de bun dar cozancul e mult mai bun asa ca uite o reteta de cozonac cu nuca: Ingrediente pentru doi cozonaci: 1 kg faina 250 g zahar 250g unt, un strop de ulei (o lingura, mai exact) 4 galbenusuri zahar vanilat-un plic coaja de la o lamaie sare esenta de rom 0,5 l lapte 35 g drojdie cruda Mod de preparare: Mai intai se pune drojdia la inflorit intr-o cana cu lapte dezmortit, cu o lingurita de zahar, sa aiba spor. Se cerne faina, neaparat, altfel nu prinde aer in ea si nu creste cat ar trebui. Si ca veni vorba de crescut, nu va lasati pacaliti, nu puneti prea multa drojdie ca o sa-i simtiti gustul in cozonac si nu v-o placea. Dar sa mergem cu povestea mai departe: miezul de nuca se amesteca cu zaharul (o parte zahar la trei parti de nuca) si cu o lingurita de cacao (acesta e un artificiu de ordin estetic, nuca se inchide la culoare si cozonacul arata mai bine in taietura), faina se amesteca cu patru galbenusuri (daca vedeti mai multe in poze e pentru ca am pus ingrediente pentru trei cozonaci), un plic de zahar vanilat, cativa picuri de esenta de rom, coaja rasa de pe o lamaie, drojdia si o piscatura de sare. Intre timp, laptele se incalzeste usor (nu se fierbe) si se dizolva in el zaharul (cele 250 de grame) si untul. Se lasa sa se racoreasca putin apoi se framanta cu faina. Daca puneti laptele prea cald e bai: drojdia poate sa moara de la fierbinteala si s-a zis cu crescutul. Framantatul dureaza un pic mai bine de jumatate de ceas, se face temeinic si numai cu mana (nu putem lasa masinariile sa se implice in ritualurile noastre, nu-i asa?). Aluatul trebuie sa fie moale, putin elastic, plin de drag si voie buna. Si nici durerea din degete nu-i lucru de prisos, e de acolo, asa trebuie sa se scrie povestea astui cozonac. Dupa framantat, aluatul se lasa la dospit un ceas de vreme sub un stergar curat. Se intinde apoi in foaie mai groasa decat jumatatea unui deget (culcat, nu in picioare) si se pune umplutura. Cozonacul se rasuceste si se aseaza in tava. Se mai lasa sa creasca acoperit inca o jumatate de ceas si se da la cuptor. Caldura trebuie sa fie potrivita, adica la jumatate, sa se coaca incet cozonacul, sa se patrunda bine, sa creasca statornic, nu sa se umfle dintr-una. In trei sferturi de ceas e copt. Se scoate din cuptor si se stropeste cu apa. Se acopera numaidecat cu un stergar, sa prinda aburi si sa se inmoaie coaja (care-i fatosa tare daca ungeti cozonacul cu ou batut inainte de al vara in cuptor). Se lasa acoperit pana se raceste, sa nu-l prinda aerul rece dintr-o data (ar putea sa se surpe). Daca puneti multa nuca in el, va face tunel in partea de sus si nu va fi atat de aratos dupa ce-l taiati. Dar acesta-i un neajuns peste care se poate trece, mai ales daca va place nuca. Si la urma urmei, nu le poti avea pe toate.